Istorie
-
Serviciul de feribot
-
Construcția
-
Festivitățile de deschidere și aniversările de 50, respectiv 75 ani
-
Estetică
Serviciul de feribot
Înainte ca podul să fie construit, singura rută scurtă practică între San Francisco și ceea ce este acum comitatul Marin era cu barca, traversând o porțiune a Golfului San Francisco. Un serviciu de feribot a început încă din anul 1820, iar un serviciu regulat a fost introdus în anii 1840, cu scopul de a transporta apă către San Francisco.
În 1867, a fost deschisă compania Sausalito Land and Ferry Company. În 1920, serviciul a fost preluat de Golden Gate Ferry Company, care s-a unit în 1929 cu sistemul de feriboturi al Southern Pacific Railroad, devenind Southern Pacific Golden Gate Ferries, Ltd., cea mai mare operațiune de feriboturi din lume.
Inițial destinat doar pasagerilor și clienților feroviari, serviciul de feriboturi auto al companiei Southern Pacific a devenit foarte profitabil și important pentru economia regională. Traversarea cu feribotul între Hyde Street Pier din San Francisco și Sausalito Ferry Terminal din comitatul Marin dura aproximativ 20 de minute și costa 1 dolar per vehicul înainte de 1937, când prețul a fost redus pentru a concura cu noul pod. Călătoria de la San Francisco Ferry Buildingdura 27 de minute.
Mulți oameni își doreau construirea unui pod care să lege San Francisco de comitatul Marin. San Francisco era cel mai mare oraș american deservit în principal de feriboturi. Deoarece nu avea o legătură permanentă cu comunitățile din jurul golfului, rata de creștere a orașului era sub media națională.
Construcția
Construcția a început pe 5 ianuarie 1933. Proiectul a costat peste 35 de milioane de dolari (echivalentul a 630 de milioane de dolari în 2024) și a fost finalizat înainte de termen și cu 1,3 milioane de dolari sub buget (echivalentul a 29,8 milioane de dolari în 2024). Lucrările de construcție ale Podului Golden Gate au fost realizate de compania McClintic-Marshall Construction Co., o filială a Bethlehem Steel Corporation, fondată de Howard H. McClintic și Charles D. Marshall, ambii absolvenți ai Universității Lehigh.
Joseph Strauss a rămas la conducerea proiectului, supraveghind construcția zilnică și aducând contribuții importante. Absolvent al Universității din Cincinnati, el a așezat o cărămidă din fosta clădire McMicken Hall a universității sale în ancorarea sudică înainte ca betonul să fie turnat. Un nit original a fost înlocuit în timpul modernizării seismice efectuate după cutremurul Loma Prieta din 1989. În total, 1,2 milioane de nituri de oțel țin laolaltă cele două turnuri ale podului.
Strauss a fost, de asemenea, un inovator prin introducerea unei plase de siguranță mobile sub muncitorii de pe șantier, care a salvat multe vieți. Cei 19 bărbați salvați de această plasă pe durata construcției au format clubul „Half Way to Hell” („La jumătatea drumului spre iad”). Cu toate acestea, unsprezece muncitori au murit în urma căderilor, zece dintre ei la 17 februarie 1937, când o schelă, fixată cu șuruburi subdimensionate, cu doisprezece oameni pe ea, a căzut în plasă și a rupt-o; doi dintre cei doisprezece au supraviețuit căderii de 61 de metri în apă. În timpul lucrărilor la pod, inginerul civil adjunct al statului California, Alfred Finnila, a supervizat întreaga lucrare metalică a podului, precum și jumătate din lucrările de drum.
Podul Golden Gate a fost inaugurat în luna mai a anului 1937, după mai bine de patru ani de construcție. Festivitățile de deschidere au început pe 27 mai, zi cunoscută sub denumirea de „Pedestrian Day”, când aproximativ 200.000 de persoane au traversat podul pe jos, unele purtând costume sau mergând pe biciclete.
Deschiderea oficială pentru circulația autovehiculelor a avut loc pe 28 mai 1937, în prezența autorităților locale și a inginerului-șef Joseph Strauss, care a dedicat podul poporului american.
Atmosfera a fost una de entuziasm și mândrie, deoarece construcția fusese considerată o provocare tehnică deosebită.Aniversarea de 50 de ani a avut loc pe 24 mai 1987 și a fost marcată printr-o nouă zi dedicată pietonilor. Evenimentul a atras un număr impresionant de participanți, estimat la aproximativ 300.000 de persoane, ceea ce a depășit cu mult capacitatea planificată a podului. Sub greutatea mulțimii, structura s-a lăsat vizibil în partea centrală, însă fără să sufere avarii. Cu toate acestea, momentul a rămas unul memorabil, fiind însoțit de parade, concerte și alte manifestări culturale organizate în San Francisco.
La împlinirea a 75 de ani, în 2012, festivitățile au fost organizate pe 27 mai și au avut loc în principal în zonele Crissy Field și Marina Green, pentru a evita aglomerarea podului. Spre deosebire de aniversarea din 1987, traversarea pietonală nu a fost permisă. Evenimentul a inclus expoziții tematice despre construcția și întreținerea podului, concerte, proiecții video și un spectacol de artificii.
Această aniversare a pus accent nu doar pe trecutul și simbolismul Golden Gate Bridge, ci și pe eforturile continue de modernizare și consolidare seismică, menite să asigure durabilitatea monumentului în anii ce vor urma.
Pe lângă importanța sa inginerească și funcțională, podul Golden Gate se remarcă printr-o estetică deosebită, care l-a transformat într-un simbol al orașului San Francisco și într-o capodoperă a arhitecturii moderne.
Linia elegantă a cablurilor principale, proporțiile armonioase ale turnurilor și deschiderea amplă peste strâmtoarea Golden Gate conferă construcției o impresie de echilibru și grație, rar întâlnită în lucrările de infrastructură ale epocii. Culoarea distinctivă a podului, cunoscută sub numele de International Orange, a fost aleasă nu doar din considerente estetice, ci și practice: ea asigură o vizibilitate sporită în condițiile frecventei ceți de pe coasta Californiei, oferind totodată un contrast plăcut cu albastrul cerului și al oceanului.
Designul podului, conceput de arhitectul Irving Morrow, îmbină simplitatea liniilor verticale și orizontale cu detalii Art Deco, vizibile în formele turnurilor și ale elementelor decorative. Această combinație de funcționalitate, proporție și rafinament estetic a contribuit la recunoașterea podului ca una dintre cele mai frumoase construcții inginerești din lume.
De-a lungul deceniilor, Golden Gate Bridge a devenit nu doar un mijloc de transport, ci și o sursă de inspirație artistică, fiind reprezentat în picturi, filme, literatură și fotografie, ca simbol al curajului, al progresului tehnic și al armoniei dintre om și natură.
